Şirul clădirilor de pe latura de nord a Pieţii Centrale a fost ridicat după pierderea funcţiei zidurilor Vechii Cetăţi şi a definitivării centurilor noi de ziduri, terminate probabil la sfârşitul secolului al XV-lea. În lipsa ancadramentelor medievale databile, nu ne putem pronunţa cu exactitate în privinţa datării primei faze de construcţie a imobilului, însă putem afirma că, pe parcela respectivă exista o clădire cu parter cel târziu la începutul secolului al XVI-lea. În perioada supraetajării caselor din piaţă din jumătatea a doua a secolului, presupunem, că şi casa în cauză primise un etaj.

Următoarea fază de construcţie se datează în perioada barocului, când casa a intrat în posesia familiei de farmacişti Mauksch, originari din regiunea Špiš. Clădirea fusese renovată în anul 1766, fiind amenajată o farmacie într-o veche casă de locuit, la comanda farmacistului privilegiat Tobias Mauksch, custodele bisericii evanghelice din Cluj.

La începutul secolului al XIX-lea Casa Mauksch-Hintz a devenit proprietatea familiei Szláby, iar începând din anul 1851 a intrat, prin moştenire, în posesia familiei Hintz, aceasta rămânând proprietara casei până în 1949, anul naţionalizării imobilului.

În anii 1950 încăperea de la colţul clădirii a fost transformată într-un pasaj pietonal, de unde se deschide şi intrarea în spaţiul expoziţional.

Expoziţa actuală din casa Mauksch-Hintz a fost amenajată în anul 1954 de către profesorul Valeriu Bologa, şeful catedrei de Istoria Medicinei şi Farmaciei. Ulterior, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei.