1968, arh. Vasile Mitrea

Actuala clădire a fost realizată în două etape. În prima etapă (1969) s-a conceput un proiect de execuţie pentru s+p+5 din care s-au realizat doar s+p+3. La parter au fost amplasate spaţiile destinate publicului (cabine telefonice, ghişee) şi cele pentru administraţie (birouri, arhivă). Având în vedere peretele vitrat dinspre vest, tavanul a preluat plastica faţadei, continuând-o şi în hol, în ideea unei unităţi interior-exterior şi în scopul mascării prin casete a tuburilor de iluminat fluorescent. Datorită ţinutei modeste a incintei, peretele estic a fost închis către hol cu excepţia suitei de mici ferestre de sub tavan. Expresivitatea arhitecturală a fost câştigată prin datele primare ale arhitecturii: volumul traforat cu goluri şi materialul supus dialogului lumină-umbră.

În cea de-a doua etapă s-a adăugat un etaj prin ridicarea cadrelor, turnarea planşeului şi închiderea nivelului cu un înveliş de sticlă.

Palatul Telefoanelor este una dintre clădirile reprezentative ale Clujului, în ceea ce privește stilul arhitectural al începutului celei de a doua decade a secolului XX în România. Cladirea a fost cumparată în anul 2006 de către Banca Transilvania, care o folosește drept sediu central.

Sursa: Revista Arhitectura, nr. 2/1979