Istoria străzilor: Piața Unirii
Piața rectangulară datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, și a servit drept târg în exteriorul Cetății Vechi. Aici s-au construit două biserici: Capela Sf. Iacob (ulterior denumită Sf. Ioan), apoi in 1316 s-a început construirea bisericii Sf. Mihail. În perioada invaziei otomane, bisericile au fost protejate de un zid. Potrivit tradiției vremii, curtea bisericii a fost de asemenea înconjurată de un zid. Conform istoricului Jakab Elek, acest zid a rezistat până în anii 1820. În urma finalizării sistemului de ziduri ale Clujului, spre sfârșitul anilor 1400, zidul care înconjura cele două biserici a fost păstrat. Începand cu anii 1550, în jurul pieței s-au construit mai multe magazine, asfel încat marea piață s-a divizat în două: partea sudică, mai mare, și cea nordică, mai mică. Partea mai spațioasă a găzduit târgurile de cereale, astfel că la începutul secolului al XIX-lea a dobândit numele de Piața de Cereale.
Vásártérként az Óvár falain kívül, a XIII. század második felében alakulhatott ki a téglalap alakú tér. Két templom épült: a Szent Jakab-, később a Szent János-kápolna, majd 1316 után kezdték építeni a Szent Mihály-templomot. A török veszedelem miatt a két templomot védőfallal kerítették. A kor általános szokása volt ugyanakkor, hogy az egyházak udvarát, a cintermet, fallal vették körül. Jakab Elek szerint e fal a XIX. század második évtizedéig fennmaradt. Kolozsvár falrendszerének felépítése után, az 1400-as évek vége felé, a két templomot övező falat nem bontották le. Az 1550-es évektől kezdve boltok épültek köréje, annyira, higy a nagy tér két részre oszlott: egy nagyobb delire és egy kisebb északira.A tágas déli rész adott helyszínt a gabonavásároknak, így a XIX. század elején Búzapiac lett a neve.
