Datare: a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cu transformări la sf. sec. al XIX-lea şi la mijlocul sec. XX.

Clădirea în cauză este situată în zona centrului istoric al oraşului, în interiorul incintei fortificate construite în cursul secolului al XV-lea, pe latura de nord a străzii denumite odinioară strada Mănăşturului de Interior, ce conducea spre poarta vestică a oraşului, cea a Mănăşturului. Deşi prima menţiune a străzii datează din anul 1436, se poate afirma cu siguranţă, că incinta fortificată indică limitele unei structuri urbane existente deja în cursul secolului respectiv.

Structura caselor burgheze clujene din perioada medievală şi a renaşterii prevedea clădiri cu faţade în trei axuri, formate la parter din poarta carosabilă şi două ferestre, iar la etaj din trei ferestre. Dimensiunea clădirii noastre denotă faptul, că iniţial pe această parcelă se aflau două case mai mici. Cea mai veche parte a clădirii studiate este structura subsolului estic, databilă în perioada secolelor al XVI–XVII-lea.

Actuala clădire, cunoscută în literatura de specialitate cu denumirea de casa Knoblauch, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după toate probabilităţile de această familie originară din imperiul Habsburgic.

Înfăţişarea actuală a edificiului se datorează unei ample lucrări de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când spaţiile de la parterul aripii dinspre stradă au primit funcţii comerciale, şi deschiderile lor au fost transformate în vitrine, aripa dinspre curte a fost prelungită, iar tâmplăriile vechi ale clădirii au fost schimbate.

Ultima mare intervenţie asupra clădirii datează din anii 1960–61. Cu ocazia acestora cursiva din lemn susţinută de console din piatră a fost schimbată cu cea actuală, iar aripii estice i-a fost adosată partea din capătul curţii.